..

“Cei născuţi în semnul capricornului sunt guvernaţi de cea mai respingătoare planetă din tot zodiacul, Saturn. Planeta care mă guvernează, steaua nenorocului, cea mai ciudoasă creatură cerească…”

Pavic, Mantia de stele

oraş de plastic citeşte-ţi psaltirea

nu da somn ochilor nici genelor tale

adormirea

furnici şi albine vezi câtă lucrare de scumpă

joiesc

omul bun şi călcătorul de lege năprasnă vestesc

inima cugetă cugete rele

aţâţă minciuna nu te lepăda păzeşte

tomberoanele dau pe dinafară de plastic şi soli şi răsboae

singură arunc pietre spre oameni-popice

mă leagăn dintr-o poveste în alta cu mâinle înmănuşate

şi termin de scris mai repede decât mi-aş fi dorit

Advertisements

trei porţi

m-am trezit cu gândul să nu uit ce-am visat. mai întâi eram într-o clasă de şcoală, erau colegii mei dar nu mai ştiu care şi trebuia să scriem ceva. colega mea de bancă a început să asculte muziă la un casetofon. am mers în altă bancă dar nu puteam suporta zgomotul, aşa că nu scriam nimic. am ieşit în curtea şcolii cu altă colegă. a început să plouă, nu scriam nimic. colega mă îmbrăţişa. suspendate de habar n-am ce, erau nişte hamacuri în care se legănau oameni, dormind. ne spuneam că sunt corturi. într-unul era un tătic şi copilul mic, înfofoliţi în pături. apoi am mers spre nu ştiu care curte sau nu ştiu care ieşire din şcoala, singură. nu era nimeni; locul era părăsit; mirosul de buruieni şi de praf mă enervau şi de nicăieri, am zărit un animal ca o pasăre uriaşă, fără multe pene, cu cioc lung şi negru – alergând înspre mine cu picioarele ei grele. am închis prima poartă, am fugit, am închis a doua poartă, am fugit, am închis a treia poartă şi-am început să scriu în fugă. am întâlnit o fată care se îndrepta spre cele trei porţi şi nu i-am spus nimic.