fantaisie

Vroiam cu vârf şi îndesat să-i spun limpede, eram bărbatul ăla nenorocit şi o minţeam zi şi noapte, săptămână şi lună, an şi secol. Aş fi minţit-o la infinit. Aveam nevoie de ea ca suport pentru minciuni, aşa cum doamna învăţătoare ne punea în clasele mici să aducem ghivece cu flori pentru suportul de fier forjat din sala de clasă. În fiecare toamnă, elevii cei mai buni aduceau câte-o muşcată. Vroiam să-i spun, atât de mult vroiam, vroiam să mă aştepte îmbrăcată-n curvă, pe-o stradă pustie şi s-o iau în maşină, să facem dragoste într-o parcare, în miezul zilei. Nenorocita, nu suporta machiajul, nu suporta cerceii, nu suporta nici măcar să-şi aranjeze părul şi trebuia s-o mint în continuare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s