poate

inventar de căni/pahare sparte din câte-mi amintesc, în ultimele 2 luni:

3 pahare şi 2 căni (la Nancy)

1 pahar la cluj şi un pahar tocmai acum, la jibou.

eu încă-mi mai beau cafeaua din ceaşca pe care mi-ai dăruit-o în seara aceea, înainte să plec. dar cel mai ciudat e că nu pot să deschid povestea pe care-am scris-o acolo, nu pot să deschid notebook-ul acela cu maroniile-i coperte, cu margini aurite, imitând o carte legată în piele neagră şi pe care-am dat cin’şpe euro în primele zile din franţa minunată. am scris mai puţin de jumătate.  ştiu că şi tu ascunzi carneţelul pe care te-am rugat să-l “povesteşti” până mă întorc.

dac-ai citi în gând, poate că aş visa cuvintele din el.