despre un vis încercuit

se făcea că alergăm într-o casă imensă şi cineva ascundea nişte cărţi uriaşe de noi; era ca un labirint de camere obscure iar cărţile acelea erau legate în piele neagră; şi brusc, ţi-am sărit în braţe şi m-ai sărutat; dar imediat ce liniştea devenea tot mai ritmică şi visul meu îşi focaliza privirea pe gurile noastre împletite, am început să visez că e un vis şi mă trezeam să mi-l povestesc;

2 thoughts on “despre un vis încercuit

  1. la final chiar m-ai prins; sint atatea straturi acolo, de vis si de realitate, si atat de lipite incat nu le mai poti dezlipi. si asta numai in cateva cuvinte. si mie mi-ar fi iesit, dar ar fi trebuit sa scriu un roman :))

  2. pe mine, dragă Paul, mă cam sperie să visez că visez. deşi e mai bine decât atunci când nu pot să mă trezesc deşi sunt conştientă că dorm şi că pot oricând să ies. din vis. înţelegi? 😀

Leave a Reply to Diana F Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s