migrena din ploaie

şi ploaia din migrenă şi vocile sparte şi semnul din carte şi ultima pagină şi fuga de mine şi durerea de cap nu mai trece şi apa de ploaie – ce rece şi tu eşti ascuns în petale şi ea e ascunsă-n petale şi eu sunt migrena din ploaie şi plouă şi plouă şi plouă şi mâţele negre nu ouă se-aştern peste poalele mele n-au fuste dar umblă alene dansează pe geamul deschis şi cântă şi plouă ca-n vis

Advertisements

voyage

dantelă din crengile copacilor
peste nori
verde închis şi ud peste apa stră-lucitoare
gri pătat de vişiniu
peste obloanele de lemn
ferestrele nu văd că eu le văd
ele au pleoapele închise
peste fierul forjat vopsit în alb şi
de-cojit
zboară furnici albastre din cauza cerului
dantelă
să-mi zgârie picioarele aproape transparente
plante care se agaţă şi cresc peste
zidurile casei
păianjeni uriaşi decupează o panglică de orizont
pe care eu mi-o înfăşor pe degete
şi se transformă-ntr-o mansardă
atât de îndepărtată
nu pot decât să opresc trenul
să rup calea ferată
să-mi las picioarele imaginare peste
gri în tonuri vesele bej cărămiziu
o mare de pietre
o mare de crengi păianjeni uriaşi
să fug
deşi el nu va fugi niciodată la fel.

despre ce a găsit Mara la finalul cărţii lui Balzac

Guetter, a pândi, a spiona, a observa. Intocmai ca în serile acelea ca nişte gene prelungi şi senzuale, în serile umplute nu cu întuneric ci cu voci străine şoptind în faţa usii mele cuvinte bizare. dupa câteva mi-am dat seama ca erau în franceză. sună al dracului de diferit, îmi spuneam, sună de parcă cineva ar cânta cu gura închisă o melodie nemaipomenită. habar n-aveam de ce mă legasem cu şireturile de comparaţia de mai sus. dar într-o seară n-am mai rezistat. am deschis uşa încet, imperceptibil. Erau două fete povestind în şoaptă. putain ta gueule şi casse-toi erau expresiile mele preferate. aşa că am ieşit, prefăcându-mă că nu le observ şi-am bătut la uşa de vis-a-vis. “da” mi-a răspuns. am intrat. şi-n timp ce uşa se deschidea
ca un sesam lăsându-mi braţele să violeze aerul parfumat din camera vecină, observam că totul se intunecă. mă imaginam în genunchi, în faţa celui mai frumos tablou pictat vreodată, rugându-mă să intru cu totul în pânza lui, în uleiul şi în culorile lui. de fapt, am leşinat si-am rămas inconştientă câteva minute bune. “da”, am auzit ca prin vis; avea părul ca o ploaie pe obrajii mei, zâmbind – probabil eu tocmai îmi reveneam.  Ca va? Ca va. Et toi? Et moi.
A. totul se termină în a; până şi numele ei, nenorocitul, se termină în a. se termină cu începutul. aşa că am început să mă gândesc la părul ei. Era ca o mare de valuri înspumate, revărsându-se peste trupul meu golit de sens. cu cât mă acoperea mai mult, cu-atât ştiam mai bine să înot.

primăvara se scurgea peste timp, între timp. apoi ne-am întâlnit pe faleză tocmai când eu purtam o rochie neagră, contrastând cu apa. i-am zâmbit timidă. “cum mai eşti?” m-a întrebat. “n-am mai leşinat de-atunci.” Tăceam. ea se uita printre valuri, citea printre firele de nisip ca şi când le-ar fi văzut pentru prima oară. nisipul seamănă atât de mult cu ea! când mi-am apropiat faţa de obrajii ei, continua să privească marea, aproape nemişcată. “uneori mă intreb de ce îmi place să citesc jurnale”, a inceput Mara să-mi spună. ” am găsit, într-o zi, câteva pagini ciudate la capătul unui roman, La peau de chagrin. paginile astea miroseau a cerneală veche, a metal şi a ploaie. cartea era uitată pe-o bancă stranie iar eu mă învârteam în jurul ei, fără să mă pot aşeza.”
“şi ce scria?”

 

” je ne savais pas que la nuit pouvait chauffer les choses.. je ne pouvais absolument pas croire que cette pleine lune peut etre fatale sur moi, sur mon intellect, ma physionomie, ma psychologie. au moment ou j’écris ces mots (…) la phase finale de ma transformation, je ne serais plus jamais un homme. Aujourd’hui (…) j’entame une nouvelle vie, celle de l’animal par excellence. celle du loup. Un sentiment de culpabilité plane sur mon ame (…); Je ne sais comment
expliquer ce mouvement intense, mais je l’ai fait et au plus profond de moi meme je ne le regrette pas. je ne pouvais plus supporter son sourir joyeux, ses yeux (…). je ne pouvais plus voir son visage si parfait, son corps (…) sa peau si douce sous mes caresses. non je ne supportais plus de la voir vivre.”

minut de secunde

mi-e rău.

au trecut cam 10 minute de când am scris propoziţia de mai sus.

şi încă un ceas draft saved at 6:42:56 pm.

cât dracu e ora? mi-e rău. şi alte 10 minute. eu nu pot să lupt cu nimeni şi cu nimic.

dacă tot spunem o lună de zile de ce n-am spune un ceas de minute? cât durează cursul? un ceas de minute. şi cât îţi ia să fumezi o ţigară? şase minute de secunde. doi ani de zile.

vacanţa de februarie şi uşa absurdă

cineva a ajuns pe blogul jurnalului căutând artificii balzac a inventat cam 2000 de personaje azi am primit pachetul anei la cursul de literatură-cinema am comparat marile speranţe cu cele 2 filme une adaptation şi une transposition e o diferenţă între ele da artificii am citit o scrisoare minunată am găsit în ea o ţigaretă pe care scria acasă îmi venea să plâng de fericire mi-am luat pălăria şi-am pornit la şcoală.

am o săptămână de vacanţă nu ştiu ce-am să fac veniţi de mă luaţi şi mă duceţi unde vreţi căminul e oribil au pus ăştia o uşă exact la mijlocul coridorului toată lumea spune că e inutilă eu de fapt cred că poţi să treci dintr-o lume în alta oamenii de dincoace oamenii de dincolo de uşă coridorul e destul de lung şi eu nu vreau să fiu la nancy în vacanţă veniţi cu mine la paris ?

20

pe când împlineam eu 20 de ani mă scăldam în tot felul de vise, aveam impresia că nu există moarte sau nici măcar nu-mi puneam problema asta; pe când aveam 20 de ani scriam într-un jurnal pentru 2 mâini, dacă vă puteţi imagina un jurnal comun, apoi încercam să cânt la chitară pink floyd, abia învăţam să fumez şi dansul încă nu-mi era străin, paşii nu-mi erau fantome, cineva mă aştepta cu braţele dechise. sau poate era mai demult, înainte să mă fi născut.

azi am din nou 20 de ani şi mi se plimbă atâtea voci prin corp încât nu pot să formulez o propoziţie. îi am pentru că mi-e dor de ea şi fiecare minut de azi are să fie galben. ciudat, azi nu mai plouă. e soare. chiar dacă nu sunt în clujul nostru.

la mulţi ani, draga mea  : )