halucinant

casele din faţa mea se înclină spre stânga, sunt în pat şi observ un horn fumegând tot soiul de animale, oameni şi alte lucruri albe, pe fondul alb al norului imens din spate. casele se înclină iar norul continuă să alunece în dreapta mea.

merg pe stradă şi ninge extraordinar, abia îmi ţin ochii deschişi iar trotuarul se înclină spre stânga şi se unduieşte pe lângă mine, oare leşin? nu, dar dacă mă împiedic acum am să mă sparg de asfaltul gri, iar dintre buze o să-mi curgă un val de sânge. întotdeauna mă imaginez căzând, oare de ce? la dracu.. poate în felul ăsta îmi aduc aminte de fiecare moarte pe care am… trăit-o?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s