mary and max

şi uite cum îmi fug cuvintele, nu pentru că animaţia asta a fost drăguţă, plină de scrisori şi de morţi ci pentru că aşa vor ele, să fugă de mine cât mai departe. încerc să citesc nişte pagini din cartea viselor lui kerouac, adorm înainte de prima propoziţie, nu mă pot concentra deloc defel decât demult destul degeaba de de de dece?

îmi place s-o trezesc pe shmoo tocmai când doarme visând şi când se-aşteaptă cel mai puţin. atunci reacţionează  muşcându-mă sau  torcând. îmi place când shmoo se tolăneşte la fereastră şi urmăreşte oamenii de pe stradă, sau când coboară de-acolo direct pe biroul pe care-mi făceam temele în clasa a 4-a şi la care stau chiar acum, tastând. shmoo coboară pe lângă tastatură şi-mi sare în braţe, se cuibăreşte şi doarme. iar eu o privesc cu dor deja, oare ce-o să facă shmoo în lipsa mea…? probabil acelaşi lucru se întreabă şi ea.

4 thoughts on “mary and max

  1. de fiecare data cand te citesc imi vine sa plang si sa imbratisez pe toata lumea. imi doresc sa ma inconjor de jurnale si creione, sa scriu pana raman inconstienta. nu te cunosc si te vad prea rar ca sa indraznesc sa te intreb de ce ai pleca, dar o voi face. de ce…? nu stiu de ce iti scriu, iar confesiunea asta va ramane neterminata si anonima de parca nu ar fi fost. nu stiu cat de reala esti, dar nu te opri din scris.

  2. punct şi de la capăt. ce frumos e când îţi vine să îmbrăţişezi pe cineva! iar dacă nimicurile mele scrise provoacă impulsul ăsta… nu pot decât să mă bucur. însă m-aş bucura şi mai mult dacă n-ar rămâne nimic anonim şi neterminat. nu m-am înţeles bine cu adjectivele astea niciodată. cât de reală sunt? de ce plec?
    nici eu nu mă cunosc, dar o să mă gândesc la răspunsuri : )

    • neterminata va ramane pentru ca sunt prea multe de spus si ai avea si tu destul de adaugat, pentru ca sunt prea multe cu care ar trebui sa ma lamuresti, pentru ca am prea multe intrebari, iar anonima pentru ca nu stiu cata placere ti-ar face sa stii cine sunt si cum m-ai interpreta. obsesia pentru eul tau scriitoricesc ma bantuie de vreo 2 ani si nu stiu nici cum sa ma lecuiesc si nici ce inseamna sau de ce… e ca si tigara de langa cafeaua de dimineata… voluptate, rau necesar. 🙂 sau vorba acelor geniali, I could barely define the shape of those moments in time.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s