pronume posesiv şi posedant

eu sunt fata cu sandale

galbene

eu sunt rezerva

de stilou

a nu ştiu cui şi-a tuturor

îmi zâmbesc ipocrit şi-mi scot acele de gămălie

blocuri de recepţie

chitanţiere

avize de transport mărfuri

cărţi de muncă

şi anexe unu

unul câte unul până când

mă trezesc urlând în faţa lor

împroşcându-mi pieptul cu saliva lor incoloră

mai plină de satisfacţie decât

a mea

a mea, de fapt, nu există în vocabularul lor

pronume posesiv şi posedant

(pentru că fata cu sandale galbene e întotdeauna o rezervă bună, la îndemâna oricui ; sunt multe altele ca ea,  sandalele se poartă de când lumea iar galbenul e o culoare naturală.)