casa cu numărul 23 din vis

Intru, pe-ascuns, în curtea unei foste colege pe care n-am mai văzut-o de foarte multă vreme. Traversez prima curte şi mă gândesc : probabil că nu e nimeni acasă, peste tot uşile, geamurile sunt închise..Gândesc cu voce tare. Apoi trec în altă curte şi se deschide o uşă. Apare mama, tatăl, sora colegei mele şi ea. Tatăl mă întreabă : de ce n-ai mai trecut demult pe la noi, nu te-ai mai întâlnit cu ramona? sora ei e foarte mică, o iau în braţe pentru că îi e frig şi vreau s-o dau mamei sale, dar mama îmi spune s-o pun jos. Le spun : nu vă supăraţi pe mine, voiam doar să trec dincolo… Mi se răspunde cu : Ah, da, treci liniştită, deşi nu e nimic nou de văzut. Trec de a doua curte şi ies pe o altă stradă. Strada din vis. Sunt pe bicicleta anei, albastră şi veche. Merg încet şi-mi învârt capul în toate părţile, să văd tot. Casele sunt ciudate, par din turtă dulce. Întâlnesc puţini oameni, mergând pe şosea, ca mine. Trec de un magazin cu obiecte mici şi colorate, îl privesc lung, mă întorc să-i văd adresa, numele, ceva. Nu reuşesc. Mă uit în faţă. Strada e foarte lungă, parcă nu se termină, iar casele sunt la fel de ciudate. Zăresc un număr – 35, pe partea stângă, şi-mi spun că trebuie să mai merg, să găsesc şi casa cu 23.

M-am trezit brusc.