Poate că aş fi vrut să nu mă iei de mână. Da, aş fi vrut să nu dai la o parte perdeaua aceea de vară, punând o piedică ţânţarilor acum pe terminate, era început de toamnă şi perdeaua atârna ca o rufă uscată, inutilă; poate că aş fi vrut să nu treci pe sub frunzele stufoase şi pline de struguri necopţi; şi cu siguranţă aş fi vrut, cel mai şi cel mai mult, să nu port sandale galbene. Pentru că – nu-i aşa? – azi aş fi fost bine, sănătoasă, mulţumesc.
Advertisement
Like this:
One blogger likes this post.
